Fetele bune ajung in rai... fetele rele ajung unde vor ele:)

Nu e vina mea ca m-am nascut frumoasa. Nu e vina mea ca ma poti vedea mancand pizza si Mc Donald si urmaresti sa ma vezi ingrasandu-ma si nu se intampla. Nu e vina mea ca am sanii relativ mari dar talia forte subtire, ca am ochii mari si buzele pline iar fundul e simetric. Nu sufar de narcisisim si nu e vina mea;)))) Se zice ca o femeie frumoasa trebuie sa fie a unui singur barbat FUCK... "Show me a beautiful woman, I’ll show you a man who’s tired of fucking her"( Perfect Stranger).Ieri am cunoscut o femeie ce a fost candva o femeie frumoasa. Acum doar ochii ii mai arata ceva din ce a fost. Trupul e mare si obosit, parul scurt si batranesc, iar chipul gri spalat de multi ani de lacrimi. Motivul? Un barbat bineinteles sau mai bine zis o decizie gresita...decizia ca iubirea e suprema(si eu visez la asta) .Cateodata cand sunt singura si saturata de costume barbatesti de mii de euro si raman acasa cu pireul de orez si dulceata de capsuni si ”Breakfast at Tiffany’s” si eu gandesc la fel… ca sunt frumoasa tare si am cea mai fina piele (multumita uleiului de masline) si nu e corect sa fie asa liniste in jur. Si eu am trait in anii cu Romeo si Julieta, in Love Story sau Titanic(hmm… toate se termina tragic… what the fuck):-?? Insa mereu cand singuratatea ma musca cu astfel de ganduri ma dau cu pafum, imi pun o rochie si un pahar de Bailey’s cu gheata. Si parca e mai bine singura si inconjurata de Chanel, Dolce, Louis Vitton si altele decat cu cineva care sa ma stranga in brate noaptea, care sa se bucure de tineretea mea si sa fie sigur ca ii apartin pentru ca mai apoi dupa (multi) ani sa isi aminteasca de trupul meu tanar si sa simta nevoia sa atinga o varsta mai frageda cand eu sunt cu copii in parc… si poti sa ii acuzi pe barbati? Nu e vina lor ca timpul trece peste tine si corpul tau....la urma urmei el s-a indragsotit de tine frumoasa si frageda. Si de asta se va indragosti mereu…...Banii....banii pot cumpara orice....cred asta. Fiul lui Dumnezeu a fost cumparat cu bani...Eva a muscat din marul acela pe care sunt convinsa ca era un semn al dolarului:)) Imediat dupa ce a muscat si-a luat haine din frunza...si asa sunt femeile de atunci incoace. Banii pot cumpara respectul si iubirea?? OOOO DAAAAA!!! (nu imi sariti in cap; sociologii considera asta ,,schimb social echitabil“). Mereu am crezut ca oricat de trista ai fii e mai bine sa iti ascunzi lacrimile dupa ochelari Prada decat prin bratele prietenelor cu care-ti rad in spate.Astea de mai sus sunt teoriile mele de viata....dovedite din cauza vietii pe care o am. Am cunoscut multi oameni, unii dintre ei purtau verighete....oameni de toate nationalitatile, oameni frumosi, oameni maturi, oameni care au totul sau care aspira la tot, barbati cu femei extraordinar de frumoase acasa sau cu genul ”the girl next door”. Imi amintesc de ce trebuie sa inchei la timp o relatie… pentru ca vreau sa ma iubeasca pasional doar pana sa intervina respectul....

A ingropat-o, a aruncat-o de la etaj si tot il iubeste! 'Devotament', nu?

El a ingropat-o pe ea de vie. Ea l-a iertat. El a sechestrat-o in casa. Ea l-a asteptat cuminte. El a aruncat-o de la etaj. Coafura rezista!=))) Nici oamenii legii nu au fost impresionati(cata ipocrizie)...Un satean din localitatea ruseasca Shum, regiunea Leningrad, a fost condamnat la trei ani de inchisoare cu suspendare, dupa ce si-a supus iubita la torturi inimaginabile pentru neinitiatii in tainele sado-masochismului.La inceput au fost doar ei. Insa, intr-o seara de august a anului 2008, incetosata de aburii alcoolului, a aparut o a treia... nu, nu o femeie, ci o groapa. Sapata de ea la amenintarea lui, intr-o fierbinte ploaie de pumni.Barbatul si-a aruncat acolo iubita si a incercat, cu sudoarea fruntii, sa-i astupe gura. Noroc ca un om cu frica lui Dumnezeu a salvat-o pe femeie de la moarte sigura...Crezi ca aceasta s-a lecuit? Ah! S-a intors acasa, la iubirea vietii ei. De frica sa n-o piarda, barbatul a tinut-o inchisa intr-un apartament timp de patru zile, pana cand s-a saturat din nou de ea.De data aceasta n-a mai incercat sa-si ingroape sentimentele cu tot iubita, ci a lasat-o sa zboare. Nu catre cer. Doar de la etajul al doilea al blocului in care locuiau.In timpul in care ea se prabusea in gol de la etaj, el alerga pe scari. Motivul? O noua ploaie de pumni pentru iubita sa ce tocmai se prabusise pe caldaram.Cu toate acestea, ea e inca in viata. Iar autoritatile au fost destul de indulgente si nu l-au incarcerat pe iubitul nabadaios. I-au dat trei ani de inchisoare cu suspendare.Mare e gradina Domnului si incurcate sunt cararile ei!

super tare

Daca dragostea e 1 joc de noroc..fericirea e cel mai mare casino in care,in care intri si te joci,pierzi sau castigi,plangi sau razi...trisezi sau joci cinstit,zambesti sau cu capu plecat iti accepti din senin...zarurile...viata!IUBESTI?iubirea nu mai e 1 joc...e pur si simplu 1 noroc...e cartea castigatoare..care iti tremura in mana!//////////// Fi intotdeauna ceea ce esti, iar daca aceasta nu e deajuns pentru cineva, acel cineva nu e deajuns pentru tine!!//////////// Intr-o zi am jucat la carti IUBIREA Am impartit cartile egal, Jocul a inceput... Am aruncat pe masa:O CLIPA Dar tu ai aruncat UN INFINIT Si am pierdut o carte... Am scos din arii AMINTIREA Dar tu ai scos repede UITAREA Si am mai pierdut o carte... Arunc pe masa ADEVARUL Dar tu mi-l barezi cu MINCIUNA Si am mai pierdut o carte... Am pus jos intrebarea CHEIE Tu imi arunci pe masa TACEREA Si am castigat o carte... Trebuie sa joc si ultima carte... Din suflet pun jos TE IUBESC Dar tu imi …

BAD PITZI ..partea3

“baietii ma cred fitzoasa ..da la fete le dau clasa;););)””
Şi la băieţi ce le dai? Scabie? Iţi recomand data viitoare inainte să-ţi faci vreo poză (de aproape) cu telefonul să urmăreşti caţiva paşi simpli:
spală-te pe cap
pensează-te
taie-ţi copitele de la maini
scoate-ţi cerceii de la botez
incearcă să ţi in gură altceva decat ochelarii
inainte să faci click sperăm să-ţi dea cineva peste mană şi să scapi telefonul=)))=))) doamne egenial de spontana fata asta!

BAD PITZI..partea2

Introducere in lumea reală:Industria de colectare a părului uman in vederea producerii meşelor este una ft activă. Părul ăla pe care ţi-l prinzi tu cu lipici la rădăcină vine din Argentina, Thailanda, China şi Africa. In mare parte. In Argentina un oraş chiar şi-a asumat denumirea de Oraşul Părului. Pentru Africa piaţa este competitivă rau. Adică mai marii stilişti, recruţi ai acestora, se bat care ajunge mai repede acolo in satu’ X, să radă femeile in cap, pt mai puţin de 50 cenţi de persoană. Cu alte cuvinte, părul ăla fals lipit de circumvoluţiunile tale netede şi fine, aparţine femeii africane care-i mai tot timpul cheală. Ea e cheală ca să poată să mănance cateva zile ceva mai copios. Dar in timp ce femeia africană face asta, tu iţi lipeşti cat mai mult par de-al ei in varful capului, ca să acoperi golurile alea de aer multe. Pentru că tu eşti animalul social cu chifle in burtă iar femeia africană este fiinţa care trăieşte cu un bol de orez pe zi. Eu zic ca orezul e mai sănătos decat chiflele. Painea prosteşte. Părerea mea de Bad Pitzi…......si parerea mea de fan bad pitzi:)))

BAD PITZI..partea1

Mai eu sunt un mare fan bad pitzi(tipa care are site-ul pitzioance.org) si ma amuza teribil ori de cate ori intru pe respectivul site si citesc comenturile si postarile ei.Mai nou am intrat de dimineata sa citesc ce mai zice ea de pitzipoancele din tara noastra(asta pt ca nu puteam sa-mi beau cafeaua asa...pe "stomacul gol") si uitati ce am gasit:Bucură-te că eşti piţipoancă..Iţi dă Bad Pitzi motive:
1. e mai uşor să atragi atenţia prin aspect decat prin inteligenţă
2. in mod sigur o să te mariţi cu unu plin de bani şi nu va fi nevoie să munceşti toata viaţa
3. intotdeauna o să ai ft mulţi admiratori pe hi5 care o să-ţi declare dragostea lor: ‘ce te-aş, ce bună eşti, imi dai şi mie id-ul tau?’
4. nu o să-ţi umpli capul niciodată cu idei filozofice, deci va fi destul de liber ca să poată stoca informaţii cu adevarat preţioase (cum faci rost de bani pt. implanturi, shopping la paris, plajă pe Coasta de Azur, etc)
5. te amuzi intotdeauna la filme pt că iţi plac numai comediile americane (alea cărora Irina Margareta Nistor le dă nota 2 la recenzii)
6. ai toate şansele să ajungi vedetă, vezi Simona Senzuala7. dacă incurci traficul n-o să te injure nimeni pt că toţi inţeleg…8. se poarta auriul si platformele!! (nu orice platforme, ci alea pe care le poartă şi actriţele din anumite filme)
9. eşti singura din aeroport imbrăcată in fustă pana la cur, tocuri, bluză cu sclipici şi parpalac animal print leopard. asta inseamnă că eşti o femeie originală.
10. tu şi suratele tale faceţi un gest nobil: ajutaţi euforia tv sa supravieţuiasca. De altfel tot voi aţi crescut şi ratingul telenovelelor.
lista ramane deschisa….Bai nu-i asa ca-i criminala?? (treb sa recunosc ca si eu ma uit la telenovele,dar nu vreau sa cred ca sunt o pitzi in devenire:))

ete ce zice unu:

Mai fetelor, cu voi vreau sa stau de vorba , incerc sa va explic in ceea ce urmeaza, ce facem noi baietii atunci cand vrem sa tragem prima basina langa voi! Hai sa o luam cu inceputul: Ne imbracam frumos, ne pregatim cu 5 ore inainte, dusul se prelungeste, ne barbierim desi nu e impetuos necesar, ne luam cel mai frumos tricou din dulap, rugam un amic sa ne imprumute ceasul lui, facem rost de bani pentru a iesi la cel mai scump restaurant, dam o fuga la un alt amic sa ne dam cu parfum, etcDupa ce am trecut prin toate etapele astea, se apropie ora mult asteptata. Iesim din casa, dam fuga la florarie, cumparam un buchet de trandafiri, ne oprim la spalatorie sa curatam masina interior-exterior si iata-ne pregatiti de marea intalnire. E fata pe care o dorim cel mai mult, ne-am indragostit rapid, e frumoasa si fluturii iti rup stomacul! Parcam masina strategic, nu oricum, undeva mai departe de scara ei, astfel ca atunci cand iese, sa mai vedem odata ce cur frumos are! Se urca in masina, noi mai timizi, incercam sa-i zambim cat mai sarmant si demaram.Urmeaza restaurantul, o cina romantica, discutii pe diverse teme. Ii dai ei dreptate in mai toate cazurile, te prefaci ca si tie-ti plac pisicile, ca sunt atat de dragute (stiind ca si ea are una), si ca ai 2 prin fata blocului si le dai mereu mancare, desi iti aduci aminte in sinea ta, ca ultima pisica pe care ai intalnit-o n-a primit de la tine decat o bricheta in cap sau un fum de tigara in ochi. In loc de “pula mea” spui “puii mei”, ii explici ca unii barbati sunt chiar porci si ca tu nu esti unul din misoginii aceia care considera ca femeia la volan e o catastrofa, ii mai spui ca nu prea iti place berea, desi tu stii ca bei si 20 de halbe daca te enervezi. O “avertizezi” ca tie iti plac plimbarile romantice pe malul marii, sa inteleaga ca esti un romantic incurabil, ca iubesti copiii.ca asculti numai si numai muzica buna, desi cand te imbeti rupi pantofii pe Salam. Vine mancarea, ti-ai comandat ceva sofisticat, un ficat de gasca, ceapa caramelizata si rulada de piept de curcan cu sunca de Parma si sos de branza cu garnitura de lasagna ca tu nu esti un fraier, dar te-ai cam pacalit cu alegerea facuta, tot mai buna era o ceafa de porc. Te chinui sa mananci ca la carte, nu primitiv cum mananci mici cu baietii la targ la Vitan.Vine nota de plata, te miri la misto ca a costat atat de putin, lasi baccis gras ospatarului, va indreptati catre masina, ii deschizi portiera, si te indrepti catre blocul ei.O lasi la 2-3 metri de scara , ca sa-i mai poti admira curul inca odata, va sarutati 4-5 minute fara oprire, cu pula atat de sculata incat iti rupe chilotii aia buni! Un moment de fericire maxima si de implinire, apare atunci cand se da jos din masina si i se vad bikinii aia roz, de regula! Sau de regulat .Urmeaza o relatie frumoasa, plina de iubire, nopti de dragoste nebuna, va bagati si la un 69 dupa un timp si in paralel, de-a lungul timpului incepe sa iasa si fiara din tine. Esti in perioada de tranzitie in care “puii mei”, “pusca mea” sunt inlocuite de “pula mea”, la semafor scoti capul pe geam si te adresezi unei pertenere de trafic cu “ce mortii tai faci fa proasto? te bagi in fata mea?”. Vine insa si un moment mai delicat ptr noi toti…. Esti cu ea acasa si iti vine sa te besi…Nu te mai poti abtine..e deja a nu stiu cata oara cand te-ai oprit la fix, ba intr-o zi chiar ai fost la un pas sa rupi pantalonii si cu ma-sa de fatza. Acum esti din nou in impas, si te gandesti profund “sa ma risc ma si s-o dau? ce dracu sa zica? poate se supara! Fie ce-o fi! Si o dai, in speranta ca e mai putin zgomotosa, dar te-ai inselat!A sunat ca la revolutie…a fost un sir lung de impuscaturi, artificii, petarde si cred ca a lasat si ceva urme de nicotina pe chiloti! Apoi te uiti in ochii ei, si razi fortat, te scuzi si ii spui ca n-ai mai putut. Ea iti spune ca esti nesimtit si tu o iei repede in brate si-o saruti. Asta a fost prima basina, dintr-o serie de alte sute.Dupa un timp, ajungi sa te besi si s-o bagi cu capul in plapuma si sa o tii acolo, pana se inverzeste la fatza. Doar te iubeste, n-are ce sa zica! Doar nu te-o parasi ea ptru o basina nevinovata! =))) nu stiu voi cum o sa reactionati,dar pe mine sincer m-a amuzat teribil:)))

TAMAGOCHI....incredibil

ca o mare analfabeta ce sunt..voi incepe cu DECI:deci! acum fix o luna jumatate si 3 zile primesc un mass(mass-ul e acel mesaj instant trimis la toata lista ta de messenger) care suna asa:http://www.tamagochi.ro/pet-zeitza voteaza-mi si mie maimutzik pls! la care eu adaug(si aici va arat discutia cu distinsa domnisoara) otilya_morena: ce-i asta mai?)te iubesc: voteaza-mi maimutza otilya_morena: am votat te iubesc: msik otilya_morena: dar care e faza??te iubesc: completezi un puzzle din puncte si castigi la agere ce vrei un mp3 un stick o camera web in forma de cutzu....Moama mi-am zis eu..pai daca asta poate..eu de ce sa nu pot,a?? zis si facut...imi fac cont imi aleg animalutul pe care urma sa-l cresc(ghemut) si incepe lupta pentru adunarea punctelor si formarea acelui puzzle....si nu va zic in ce stres continuu am stat ca respectivul animal mai intra si-n spital din lipsa punctelor..si vai n-o sa castig aclamam eu de zor!!! Si trece o zi si trec doua..si trece o luna timp in care de n ori pe zi ca nu mai stiu numarul dadeam mass-uri(v-am mai zis ce-s alea:))) si ma rugam cu cerul si cu pamantul de distinsii mei prieteni virtuali sa-mi voteze aratarea...a!! nu va zic cate injurii mi-au fost inaltate la ceruri si cate zeci de ignore mi-am luat(dar am reusit sa trec peste).Bun.....si vine domne ziua cea mult asteptata,adik ieri 4 martie,in care reusesc sa dobandesc ultima piesa de puzzle si sa castig concursul\:D/ nu va zic cata fericire pe capul meu..am dat chiar si o petrecere in cinstea lui ghemut(manc-al-ar mama pe el de drag).Ce-mi ramane acum de facut?? decat sa urmez regulamentul jocului si sa astept sa ma contacteze administratorul site-ului pt a-mi comunica cum pot intra in posesia premiului(un mp3player)...si astept...si astept..si astept..si ce credeti?? nimic...:(( moama si-mi iau inima in dinti si intru pe chatul site-ului pentru a dialoga cu administratorul(o fufa de altfel).....eu foarte amabila cum rar mi se intampla sa fiu incercam politicos sa-i aduc la cunostinta tipei ca am castigat pe drept concursul si ca ar fi timpul sa vorbim pentru a-mi inmana premiul....bai nene gagica cu o nonsalanta demna de invidiat zice: jajaja(am cautat in dex acest cuvant..nu l-am gasit) a fost tzeapa(cu "z" a se observa)...vai mor mi-am zis in gand....cum domne sa fie teapa..pai eu m-am chinuit atata timp sa cresc un animal si mi-am luat mii de injurii pentru ce??? what the fuck is this????mai eram super iritata la care ea ma intreaba: cati ani ai cutie?(cutie fiind nick-ul meu pe site-ul respectiv)....am simtit ca-mi cade tot tavanul din sufragerie in cap....zic na..ce sa-i zic lu' asta acum ca am 24ani?? nooo ma faceam de tot shetul=)) si-i raspund asa dupa un moment de respiro"11ani am...la care ea la fel de dezinvolta adauga: eh lasa mai cutie ca esti mic inca..o sa te faci mare si ai sa intelegi ce-s cu concursurile de acest gen....pai nene unde traim noi???nu stiam ca Romania e tara tuturor posibilitatilor.....pana ieri....

...de retinut!!!

"Pentru a ajunge in varful piramidei,trebuie sa accepti toate compromisurile sistemului,iar eu nu am sa ajung niciodata in varf,pentru ca nu imi place sa ling ghete "........tare asta,nu?? stop!!!nu-mi sariti la gat..daaa e plagiat citatul dar imi place sa innebunesc!

copilaria noastra..copilaria lor...

De multe ori cand stau cu prietenii la polemica si discutam noi despre viata asta de zi cu zi, ne vine sa discutam de copilarie. Poate pentru ca am ajuns maturi acum si pentru ca avem responsabilitati, trebuie sa muncim si pentru ca suntem stresati. De fiecare data este un subiect haios prin prisma celor pe care le faceam cand eram mici. Mai stiu cum ziceam cand eram mica si trebuia sa plec la scoala (gimnaziu/liceu) ca eu abia astept sa ma angajez ca sa nu mai fiu nevoita sa merg la ore. Cred insa, ca fiecare dintre noi se gandeste la copilarie. Eu cel putin o fac si ma amuz de fiecare data cand imi amintesc ce tampenii mai faceam. Ceea ce ma intriga insa, este generatia de copii de acum. Ei nu mai stiu cum e sa mergi cu vaca, ei nu stiu cum e sa te cateri pe garduri si sa-ti rupi pantalonii, sa spargi un geam la scoala sau sa tragi cu cornete sau cu prastia. Ei stiu doar calculator. Joaca lor e la computer. O lumea ireala, o copilarie furata. Nu stiu cati dintre voi mergeati la tara cand erati mici, dar eu stateam acolo 1 luna pe an si nu pot sa regret niciodata cum ma bateau toti si pe mine si pe var`miu pentru ca eram de la oras. Oare de ce pe noi ne facea Creanga sa radem ? Citeam Amintiri din Copilarie si eram fascinat. Mai aveam un pic si puneam in practica ce facea Nica. Uneori chiar il depaseam. Imi placeau basmele si ma uita Dumnezeu pe veceul din spatele curtii citind ore in sir. Am avut o copilarie mai mult decat fericita chiar daca nu stateam in lux. Cand esti mic nu-ti trebuie nimic din ce ceea ce vrei la 25-30 ani. Iti trebuie doar prieteni cu care sa faci trasnai si nicidecum un computer la care sa impusti niste personaje mai mult decat hidoase. Mi-e mila de noua generatie de copii pentru ca ei vor face totul pe calculator. Poate par ipocrita prin prisma faptului ca sunt foarte mult online sau pe computer, dar asta e acum pentru ca asta lucrez dar sincer eu mi-am trait o copilarie perfecta …

penis,tandrete,protectie...

O amica mi-a zis candva"pentru mine barbatii sunt ca cireasa de pe tort...".....hmmm bun! n-am contrazis-o(dar tortul meu e bun si fara cireasa mi-am zis in gand):))) Noi avem nevoie de protectie, tandrete si penis. Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia(eu in speta) s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie.Uita pentru ca sunt suficienti de invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici pe el nu il pot mima:)Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare? nici prin cap nu-i trece barbatului suficient de invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire."Ce are cheliosul ala cu burta, in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare?" Nu, frate, are mai multi bani! - vine invariabil eternul raspuns. Asa e de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbesc eu acum.Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta (ori poate putin intarziat in ale maturitatii) intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat (uneori si fizic), trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat.. nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident.. pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat. Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penisul care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns... El, tanar ..carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp(doamne cat urasc barbatii care fac asta). Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice. Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la penis. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori. Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam. Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului. Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac... Pe buza paharului este zahar... (daca cititi cu atentie o sa intelegeti..;)

cica "de ce iubim femeile"

Fetelor!!!iata ce am gasit eu pe un forum al barbatilor!!!!si ei care se dau mari cu puterea lor,cu duritatea lor,cu....hahaha....ce parere aveti?sa recunoasca ei in final adevarul...i can't belive!=))) Si zic asa:""pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si isi picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca iti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte precum o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni..oameni ca si tine..."" draguti nu?? in fond...intentia conteaza:))

da am gresit!! so what??

Facem, din dragoste, lucruri de care apoi ni se face rusine. Am iubit oameni pe care nu i-am intalnit niciodata, sau oameni care mi-au jurat necredinta de la bun inceput. Am trait cea mai frumoasa poveste de iubire fara ca acela pentru care imi riscam viata sa aiba habar de sperantele mele. M-am indragostit de barbatul care nu erau in stare nici macar de emotii firave, cu atat mai putin de sentimente adanci, stiind prea bine ca, la capatul indarjirilor mele, nu voi gasi altceva decat deznadejde si lacrimi. Insa, asa cum sportivii invata in ani sa-si oblojeasca singuri ranile capatate pe campurile luptei atletice, asa am invatat si eu sa ma salvez din marile disperari. Sa ma vindec de moartea de dupa vietile promise si nemaivenite. Si, precum marii performeri ai oricarui domeniu, m-am intors, calita, in competitiile iubirilor paguboase. Am suferit din iubire si, da, am facut fapte de care imi pare rau. Dar in clipele de sinceritate recunosc ca, totusi, n-as schimba nimic. Ca niciodata nu am fost atat de fericita ca atunci cand, luata pe sus de sperante, mi-am pierdut mintile si am uitat de reguli. Marea mea iubire, marile mele ticneli, m-au lasat cu rani care ma dor si acum, cateodata… Dar si cu amintirile unor miracole care-mi tin de lumina cand inima mea intra din nou in eclipsa. Nebuniile dragostei mi-au adus moarte si mi-au adus viata. Suferintele din trecut m-au condamnat sa caut fericirea zilelor care n-au venit inca....dar pe care abia le astept sa apara...si nu inteleg de ce sunt condamnata,judecata pentru greselile mele...wtf!? voi chiar nu gresiti niciodata??

sfaturile mele pentru voi fetelor

Traieste fiecare zi ca si cand ar fi o viata,nu stii niciodata cand mori pentru ca daca nasterea poate fi programata...moartea niciodata.Iubeste pe cineva care nu poate fi al tau,intr-o zi va fi.Asteapta-te ca prietenii cei mai apropiati sa te dezamageasca,in ziua in care se va-ntampla nu vei fi luata prin surprindere, deci nu vei fi dezamagita.Nu citi carti care te invata cum sa fi fericita in doi!Fericirea nu se citeste si nu se-nvata din carti. Nu citi paginile despre sex din revistele pentru femei,sexul este pentru cei care nu fac dragoste,iar dragostea este imperfecta pentru ca este spontana,mereu disperata,mereu innebunita de durere si de spaima ca se va termina intr-o zi.Nu-ti face planuri pe termen lung,seismele nu pot fi anticipate decat cu un minut inainte de a se produce.Nu-ti pierde respectul de sine indiferent cat ar trebui sa induri pentru asta.Nu te razbuna...sau mai bine fa-o!cand te va razbuna viata s-ar putea sa fie prea tarziu pentru tine.Nu te teme sa vrei mai mult,daca vrei putin,nu vei primi nimic.Zambeste si nu fi suparata cand cineva iti spune curva(regret exprimarea),nimeni in afara de tine nu stie cate nopti dormi singura.Fii puternica si fragila in acelasi timp.Lasa-te ranita de oameni si nu-i judeca,durerile scot tot ce avem mai bun din noi.Fii independenta financiar dar nu arata asta ostentiv,barbatii se sperie de o femeie care nu poate fi "cumparata",macar iluzoriu.Pastreaza-ti feminitatea,indiferent cat de barbat te simti uneori.Du-te singura intr-o vacanta,barbatii vor incerca sa te cucereasca iar femeile te vor invidia.Nu te lasa "agatata" la semafor,nici daca in masina de alaturi poate fi barbatul vietii tale.N-ai sa-ti amintesti niciodata cu placere de acest inceput,va veni o zi in care te va jigni cu modul in care te-a cunoscut.Spune-ti intotdeauna ca e mai bine ca oamenii sa se teama de tine,decat sa te iubeasca.Cei care te iubesc o fac oricum,pentru ca simt,nu pentru ca vrei tu.Iubeste doi barbati in acelasi timp.Nu-i moral dar inima ta va fi sfasiata intre stanga si dreapta,iar cand vei alege te vei simti atat de linistita....sau poate nu!Totusi senzatia merita.Nu intra in competitie cu alte femei,vei ajunge sa fii ca ele,nu ca tine.Cultiva-ti propria personalitate.Barbatii chiar daca se sperie,asta apreciaza cel mai mult la o femeie.Iubeste un misogin...asta da victorie!!!)

imi doresc un baiat care....

…care nu ma judeca dupa aparente..dupa prieteni sau dupa marca gentii mele...cineva care nu ma judeca dupa spusele altora ci dupa felul in care ma descopera el.Un baiat care isi doreste sa ma cunoasca..care isi da seama cat de complicata...ce fenomen anormal sunt...Un baiat complex…cu simtul umorului…pupacios...realist dar si romantic…si mai ales spontan...O persoana care sa-mi starneasca interesul sa-l cunosc…o persoana care ma recucereste in fiecare zi ...care uraste rutina si lucrurile comune…Un baiat care la prima intalnire sa ma duca in parc sau pe camp…altundeva decat la “cafea” sau “suc”…Cineva care sa se opreasca si sa ma sarute in mijlocul strazii…O persoana care sa alerge cu mine in ploaie...fara sa i fie frica ca o sa si murdareasca adidasii sau hainele D&G,etc... cineva care sa ma tina strans de mana ...care sa ma cifuleasca...Vreau un baiat...care sa ma stranga tare in brate...care sa aiba initiativa...sa ma conduca atunci cand am nevoie ..si sa se lase condus cand nu gaseste iesire...Un baiat…sa-mi zica ca sunt frumoasa atunci cand sunt imbracata in trening…Cineva care intelege ca am un orgoliu prostesc si ma supar din orice... Un baiat care stie ca pentru mine nu conteaza cuvinteleee..ci gesturile mici..chestiile nebunesti..care in ziua de azi nu mai conteaza pentru nimeni...O persoana care sa-mi dea mesaj in timp ce suntem chiar unul langa celalalt... Cineva care sa ma sarute pe obraz…Un baiat care sa mi aduca in loc de flori…o acadea... care ma intelege ca uneori sunt un copil retardat,tampit si alteori imi doresc sa port o discutie serioasa...Un baiat care stie sa faca compromisuri intr-o relatie...care sa-mi accepte si defectele,pt ca nu sunt perfecta si sa ma iubeasca asa cum sunt..cu bune si rele.....si stiu o sa-mi ziceti"la naiba fata ceri prea mult"....dar eu valorez mult;)

interzis femeilor

De ce? Uite-asa de-a dracu’ ce sunt. Ce se intampla domne’ cu femeile din ziua de azi? Toate au menajere? Niciuna nu mai gateste, niciuna nu mai face curat, niciuna nu mai calca… toate sunt preocupate de cum arata, ce a mai aparut nou in materie de toale, de farduri si de creme antirid (ca de la tigarile slims faci riduri)… Mie imi par toate atat de superficiale si de subtirele la minte ca ma gandesc ca daca m-as concentra un pic as vedea cum li se plimba neuronu’ vaicarindu-se de singuratate… atat de stravezie le e teasta. Mai nou niciuna nu mai vrea sa se marite, toate se viseza “manageritze” si aspira la scaunul cel mai scaun din corporatie, ca doar lucram in multinationale. Toate zic, las’ ca am timp sa gasesc un fraier care sa ma ia de soata, sa-mi toarne nu mai mult de un copil, ca si asa imi strica silueta muncita din greu la tae-bo, pillates si transpirata in sauna cea mai de fitze, si se trezesc la 30 de ani expirate si ridate, cu fetele obosite , ca deh, noptile pierdute prin cluburi si cocktailurile cu vodca isi fac simtite efectele. Ah si sa nu uit, toti “barbati e niste porci” (pentru ca nu le iau de neveste) ca desi sustin ca nu vor, toate se viseaza mirese, la nunta mare si pompoasa, cu limuzina alba, baloane, artificii si aranjamente florale, platite de fraieru care pana s-o ceara era porc. Asadar dragii mei, de aceea acest blog este INTERZIS FEMEILOR. Cine nu e de acord cu mine poate sa se incadreze usor in categoria fraieri si sa paraseasca blogul lasandu-ma pe mine cu “porcii” ca pentru aia scriu.

DE CE????

De ce se considera unii/unele indreptatie sa creada ca sunt mai presus? De ce puterea corupe? De ce publicitatea naste monstrii?Am stat deunazi de vorba cu un amic, de curand cunoscut, si mi-a spus cum, impresionata fiind o fata de faptul ca a auzit ca el ar avea BMW, l-a bagat in seama pentru prima oara. El n-are asa ceva…sau, mai corect spus, n-are momentan, poseda o Dacie, iar fiinta respectiva, fata sus-pomenita, a inceput a se criza cand a descoperit oribilul adevar: cazuse in plasa propriei prostii. Am incercat sa-i spun ca “se mai intampla”, ca “asa sunt unele”. Am sfarsit prin a-i explica de ce nu-mi place mie sa strang masa decat dupa ce-am mancat si eu, ca nu-mi place sa fiu cea responsabila cu jocul de-a “pune-te masa, scoala-te masa”, ca doar nu-s magarul din povestea sau respectivul obiect care avea asemenea capacitate. Si i-am explicat si de ce pur si simplu nu suport sa-mi plateasca altcineva, in afara de mine, consumatia: nu-mi place sa aud, apoi, de “idioata aia nesimtita si fitoasa” … indiferent a cata oara ne vedem sau in ce alt context se desfasoara respectiva intalnire.Astazi am avut parte de echivalentul masculin al fetei de mai sus. Totul e luat la misto, totul e nimic pe langa ce are el, ce este el, ce face el, pe cine cunoaste el …si daca indraznesti cumva sa spui ca nu e chiar si taman asa, personajul nostru trece la amenintari. Pentru ca asa vrea el, pentru ca poate, pentru ca tre’ sa-si arate muschii. Mi-a provocat scarba, scarba resimtita fizic. Ori asta nu experimentasem pana acum.De ce nu doare prostia? De ce unii sunt extrem de constienti ca doua chestii se platesc foarte de scump pe lumea asta, anume domnia si prostia, iar altii isi permit cantitati industriale de asa ceva?Imi plac oamenii care realizeaza ceva in viata, orice si se mandresc cu realizarea/realizarile lor.De ce un/o oarecare isi permite sa se laude cu ce au facut parintii, bunicii, sora, fratele, prietenul, varu’, vecinu’ de palier, vecinu’ de cartier? De ce esti deosebit tu, laudandu-te cu realizarea altuia?

hm.."nevasta lu' nimeni"

Eh, da…asta intr-adevar manifest. Unul din specia celor pe care nu le intelegeam. Pentru ca eu am considerat, inca de cand eram micuta rau, ca o fata/femeie isi gaseste echilibrul doar cand sta alaturi de ea cineva. Percept pentru care am cam suferit o buna bucata de viata. Mi-a luat suficient timp sa inteleg cuvintele parintilor cu privire la ce e aia o relatie si cu ce se mananca. Si cu privire la ce inseamna singuratate in doi. M-am gandit ca am avut parte de singuratate atata timp incat o alta varianta, ca de exemplu singuratatea in doi, ar fi mai degraba distractiva, nu distructiva, asa cum sustineau cei pomeniti inainte si vreo cativa oameni mai curajosi.Am fost extrem de convinsa de varianta asta, de faptul ca nu poti sa-ti gasesti un echilibru decat prin intermediul cuiva, al unui barbat. Vazut nu ca barbat, ca fiinta umana, care gandeste si actioneaza nu ca in cartile de amor de 2 lei trei snopul si in telenovele…ba chiar si in ceva filme premiate si raspremiate… sau cum sustine societatea de cateva zeci de ani incoace. Vazut ca ala care trebuie sa sustina casa, care trebuie sa vaneze hrana. Genul asta de idei si-a avut deja partea prea mare de victimi si victime.Daca o femeie nu e in stare sa se sustina pe ea insasi, sa-si gaseasca un echilibru prin ceea ce este, cum este si cum gandeste, geaba il cauta in altul. Pentru ca nu numai ca nu-l va gasi ci o va face sa-si piarda si mai mult, si in caz ca mai are, increderea in sine si in posibilitatile ei.Dupa asemenea introducere, ce-as mai putea sa adaug, ce sa nu fi inteles deja… Pai, sa vedem: cred ca mi-am recapatat (sau capatat: iata tema de reflectie pentru urmatorii cativa ani) increderea in mine si in posibilitatile mele. Cu un pret, desigur: mi-am pierdut increderea in ceilalti. Am trecut, de asemenea, de la spune-mi ca ma placi/doresti/iubesti (mari cuvinte, zau) la arata-mi/fa-mi/demonstreaza-mi, la dracu’. Si procesul asta a durat ceva mai mult timp decat sunt dispusa sa admit. Dar… presupun ca se poate spune ca s-a cam incheiat fericit. Nu de alta, dar nu sunt dispusa sa renunt la independenta mea in gandire, la ideile mele imbarligate si insiropate cu multa irationalitate si sentiment, doar pentru ca nu suna sexi. Si, devine si mai rau, imi plac. Da,propriile mele idei pentru mine au inceput sa aiba logica si sens.Nu as putea sa spun cu precizie cand m-am hotarat ca daca ma imbrac la fel cu restul lumii, in uniforma de exemplu (sau in pantalonii de tip jeans -blugii, tot un gen de uniforma), o sa pot sa fiu mai usor trecuta cu vederea. De ce sa fiu trecuta cu vederea? Pentru ca nu corespund standardelor, indiferent ca e vorba de ale mele sau ale societatii. Pentru ca vroiam sa fiu la fel cu restul. Pentru ca vroiam sa corespund cliseului bine inradacinat printre ideile mele (cum spuneai? idei putine da’ fixe?) si parerii mele proaste despre mine insami. Si deoarece credeam ca, astfel echipata, gasisem potiunea magica, de inviziblitate.Probabil ca au fost momente in viata cand am vrut sa fiu bagata in seama si cand mi-am dat seama ca e bine sa fiu eu insami, indiferent de urmari. De exemplu, atunci cand, pentru merite deosebite (sic) am primit steluta rosie si mutra la panoul de onoare. Sau steluta albastra pe cauza de aruncat un pachetel de carioci in freza unei colege binevoitoare nevoie mare. Sau cand eram singura de la mine din clasa care, pe langa uniforma la fel cu a celorlalti, aveam o tresa. Sau poate atunci cand am hotarat sa-mi las parul lung. Ori, mai degraba, atunci cand m-am hotarat sa-l tund. Sau cand am hotarat sa-mi fac suvite blonde pentru ca, dupa propria mea parere, sufeream de un exces de seriozitate (nu si de neuroni, in acest scop am fundul mare, deoarece serveste drept depozit/hotel/loc de relaxare).Ca o paranteza: in facultate mi-a spus o colega: atunci cand o femeie isi doreste o schimbare in viata, primul lucru pe care il face e sa-si schimbe coafura. Cred ca de-aia conteaza, pentru femei, sa li se observe acest amanunt: pentru ca acesta poate fi la fel de bine un avertisment, cat si o invitatie, depinde de situatie.Si ca orice discurs care se respecta, precum si in buna traditie a discursurilor, tin sa multumesc: parintilor, familiei: pentru ca, desi n-au fost pe cat de directi as fi vrut eu sa fie cu mine, m-au sfatuit de bine; facultatii: pentru ca acolo am invatat sa si gandesc; prietenilor: mai ales multora dintre cei din ultimii 5 ani pentru ca foarte mult bine ati facut creierului si mandriei mele; cartilor: pentru ca daca n-au putut parintii sa-mi spuna, facultatea sa-mi demonstreze sau prietenii sa-mi arate, au fost ele alaturi si mi-au explicat cam tot ce vroiam sa stiu, au facut lumina acolo unde nu stiam exact cum se procedeaza intr-o anumita situatie, ce se spune sau ce se face atunci cand: (puncte puncte ca in fiecare cu variantele lui). In alte roluri: muzica,marea, imaginatia, Al de sus, al de jos (fara vreunul dintre ei, ar fi cam plictisitor pe-aici).Si da, sa nu uit, Internetul Rullz! pentru ca gasesti tot ce vrei, ce nu vrei, ce nu indraznesti sa ceri, dar totusi…ai vrea sa stii.Si ai avut dreptate: oamenii nu se schimba, ci invata cum pot fi. Si daca isi dau silinta, daca vor neaparat si din tot sufletul, devin. Probabil de-aia se spune sa fii atent la ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se intample.

cum ar fi....

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi lumea fara tine? Cum ar fi fost fara tine? Cum ai influentat viata celor din jurul tau? Le-ai creat doar probleme fara de care poate ar fi fost mult mai fericiti, mai multumiti, mai orice?Cum ar fi fost lumea fara mine? Cum ar fi fost cei dragi mie daca eu n-as fi fost?Imi place foarte mult un film, care se difuzeaza, de obicei, de Craciun. “O viata minunata” se numeste. Si prezinta varianta vietii tuturor cu si fara influenta eroului principal. Filmul spune o poveste foarte draguta si cu final fericit, cu privire la influenta lui in viata atator oameni. Si ma face intotdeauna sa ma gandesc la influenta mea in viata altora.As vrea sa am ocazia, intr-un fel sau altul, sa-mi dau seama daca eu, ideile mele au avut vreo influenta asupra unei persoane. Sigur ca mi-ar placea sa stiu ca a fost ceva pozitiv, ca fara de mine… dar cui nu i-ar placea sa stie asa ceva… Dar as vrea sa stiu si daca prezenta mea a avut un impact negativ.Nu stiu la ce mi-ar servi asa ceva… Oricum, ar fi la trecut, in oricare dintre ipostaze. Poate doar asa… de moral.

obsesia pentru silueta

Traim in vremuri in care perfectiunea fizica e puternic mediatizata. Asadar, nu e de mirare ca noi, reprezentantele sexului frumos, am devenit practic mai mult sau mai putin obsedate de siluetele noastre si de felul in care aratam. Si nu e rau sa te preocupe felul in care arati, mai ales daca iei in considerare faptul ca aspectul fizic a devenit se pare un fel de criteriu social si ca un trup frumos e si sanatos in momentul in care aceasta frumusete este dobandita pe cai naturale si benefice pentru organism [nu prin diete drastice in urma carora pui inapoi mai multe kilograme decat ai dat jos sau prin cine stie ce pastile-minune care nu fac decat sa dauneze pe termen lung]… dar consider ca e rau cand aceasta preocupare devine excesiva si ajunge sa ne manance foarte mult din timpul si energia noastra si cand ajungem sa ne descarcam frustrarile in fata iubitilor sau sotilor nostri. Pe termen lung, acest comportament devine auto-distructiv.

De ce ne discreditam in fata lor cu afirmatii de genul “Vai, ce celulita am!”, “ce pernite am facut”, “ce burta am”, “ce cercane, ce riduri”, “ce sani mici”, etc. cand de fapt majoritatea dintre ei nici nu observa sau poate nu le pasa de aceste mici defecte pe care noi le vedem catastrofale? Era un banc [sau o statistica, nu mai stiu exact] care zicea ca majoritatea femeilor se simt mai in largul lor cand se dezbraca in fata unui barbat decat a unei femei, deoarece femeile sunt critice si invidioase, pe cand barbatii sunt doar recunoscatori. E adevarat. Si prin afirmatiile noastre disperate nu facem decat sa-i uimim sau sa le deschidem ochii asupra acestor defecte, cand ei de fapt poate [si aproape sigur] ca nu ne vad asa. Si de ce facem asta? Pentru ca orice femeie simte nevoia sa fie linistita, sa fie sigura pe ea si sigura pe faptul ca iubitul sau sotul ei nu o vede asa, sa fie puternic contrazisa in afirmatiile ei prin vorbe precum “esti superba, draga mea”, “esti perfecta”, “esti cea mai frumoasa”… si nimeni nu ne poate invinui, pentru ca doar noi stim cum ne simtim cand ochiului nostru iubitor de frumusete nu-i mai place ceea ce vede in oglinda.

Si totusi, majoritatea barbatilor care iubesc vad perfectiunea femeii iubite, frumusetea ei per ansamblu, si nu defectele acesteia. Iar barbatii pentru care aspectul fizic primeaza poate ca nici nu ne merita. Adadar, de ce sa nu lasam barbatii sa vada perfectiunea ansamblului si de ce sa le atragem privirea asupra defectelor? Cel mai bine cred ca ar fi sa incercam sa ne pastram gandurile negative de acest gen pentru noi insene si sa incercam sa facem ceva in legatura cu ele, sa incercam sa ne simtim bine in pielea noastra printr-un ritm [si nu regim] de viata sanatos, cu o alimentatie adecvata si sport. Iar daca noi ne vom simti bine in pielea noastra, cu siguranta vom scapa si de aceste tendinte auto-distructive.

razboiul dintre sexe

De cand lumea si pamantul, femeile si barbatii s-au aflat intr-un continuu si extenuant conflict. Unii ar sustine poate ca este unul dintre lucrurile care fac viata mai palpitanta si mai putin plictisitoare. Altii ar sustine ca este inevitabil. Mie sincer acest conflict mi se pare absolut inutil si obositor in acelasi timp. De ce ne aflam oare in aceasta continua lupta unul cu celalalt, cand am putea practic evita toate aceste conflicte si frictiuni? Stiu, e greu sa schimbi o mentalitate care s-a instalat atat de confortabil si aparent irevocabil de-alungul timpului. Cum sa scoti din mintea oamenilor idei bine inradacinate de genul “toti barbatii sunt niste porci” sau “femeile sunt niste gaste, locul lor este la cratita!”? Ei bine, eu tin sa contrazic aceste idei si indraznesc sa afirm ca NU toti barbatii sunt niste porci. Si aici stiu, toate feministele imi vor sari in cap: “Cuuuum? Pai sunt niste misogini, iresponsabili, etc.”…

Bun, sa luam lucrurile pe rand. Nu ne grabim oare prea tare sa etichetam oamenii si sa-i bagam pe toti in aceeasi oala? Eu cred ca da. Daca pornim de la premisa ca “toti barbatii sunt porci” si nu le dam vreo sansa sa ne convinga de contrariu, ei bine, asta vor fi in cele din urma. Pentru ca daca noi asta credem si asta sustinem sus si tare, lor le vine foarte comod in cele din urma sa-si accepte eticheta si sa se comporte ca atare, chiar daca initial aceasta eticheta nu li se potrivea.

Si mai indraznesc sa fac o afirmatie: eu iubesc ’specia’ barbatilor. Au ‘ceva al lor’ pe care se pare ca majoritatea femeilor nu-l mai observa. Dar n-as vrea sa fiu gresit inteleasa, bine-nteles ca nu ma refer la cei care chiar sunt misogini sau ‘porci’ (pentru ca din pacate, exista multi si din aceasta categorie), si nu sunt o aparatoare frenetica a tuturor barbatilor, ci doar a celor care chiar merita atentia si iubirea noastra. Pentru ca inca mai exista baieti buni pe lumea aceasta, contrar opiniei generale, asa ca ar trebui sa deschidem bine ochii si nu mai improscam cu cuvinte gratuite… si mai important decat orice - sa nu uitam ca suntem diferiti pentru ca asa trebuie sa fim, sa invatam sa ne intelegem unul pe celalalt si sa ne acceptam reciproc. Pentru ca altfel se naste o dilema (cel putin in mintea mea): cum poate o femeie care considera barbatii inutili sa se indragosteasca (daca nu-si schimba orientarea sexuala, evident)?

EU:)

nu caut decat sa fiu fericita.... in rest.... in rest cautarile mele se rezuma la ceva ce nu caut ... culmea
nu caut conversatii cu "subtilitati", desi dau de ele la tot pasul...
nu caut sa port conversatii cu oameni in calduri, desi sunt la tot pasul si incerc sa scap de ei in cel mai elegant mod...
nu caut relatii si nu caut sex, desi se pare ca marea majoritate crede asta...
nu caut cuvinte grele de inteles...
nu caut dispute si discutii in contradictoriu...
nu caut sa pierd vremea, dar cateodata imi iese si asta ...
nu caut sa ma plang de ceea ce am sau ce as vrea sa am si nu am, desi o fac...
nu caut sa pierd prieteni, desi se intampla chestia asta... din cauza mea sau din alte cauze independente de vointa mea...
nu am cautat cat am fost in scoala... si inca nu caut... sa iau note proaste, si totusi se mai intampla din cand in cand...
nu o caut cu lumanarea, dar lumanarea o mai cauta cu mine cateodata ...
nu mai caut nici perfectiunea pentru ca m-am decis sa stiu ca nu exista si ca, daca ar exista, ea nu vrea sa ma caute pe mine...
nu caut sa fiu critica, cinica sau sarcastica, desi cei care ma cunosc stiu ca am multe momente in care chiar sunt...
nu caut sa mint si nu am cautat asta niciodata... nici nu vreau sa o caut vreodata pentru ca adevarul e cea mai buna minciuna si adevarul doare cel mai tare ...
nu caut nimic... doar ma laud cu chestia asta!

jocul...

Ochii vad, inima cere...asa ca barbatul trece la vanatoare....vine spre tine El, Fat Frumos, avand in dotare atitudinea unui copilas inocent ce vrea doar sa-ti vorbeasca, sa dea glas cuvintelor frumoase ce-i trec prin capsor in momentul in care ochii i s-au intersectat cu persoana ta.

A intrat in vorba cu tine, asa ca strategia e una singura...o aparenta stapanire de sine si a cuvintelor ce ti le adreseaza; urmareste reactiile tale, atent sa nu greseasca...rauri de complimente, nicidecum timid...doar urme usoare de incantare apar pe chipul lui vazand ca te-a luat prin surprindere.

Tu surprinsa de situatia creata...El asteptand ca tu sa reactionezi, afisand un aer matur si in acelasi timp incercand sa-ti induca cum ca e absorbit de persoana ta....interesul lui fata de tine creste cand alegi sa-l refuzi politicos.

Astfel ia sfarsit prima etapa, prima batalie care nu e in favoarea lui...insa El nu se opreste aici ...a vazut ceva la tine... astfel considera ca orice noua incercare se poate incheia putin si in favoarea lui…ceea ce nu e total gresit.

Alta zi...tu, El si restul lumii, alta incercare initiata de El...vine, zambeste inofensiv, parca vrea sa te asigure de interesul lui total nevinovat, golit de intentii jignitoare...tu accepti deja prezenta lui si faptul ca esti intimidata de El...observa asta si inocenta pe care copilul din tine fara sa vrea le afiseaza...zambeste, stie ca acum el "conduce".

Astazi te gaseste complet dezarmata, debordand de sinceritate, te gaseste pe tine cea de zi cu zi.... ajunge sa iti citeasca propria persoana printre vorbele ce le rostesti si prin tacerea pe care o afisezi din cand in cand...deja stie mai mult decat il lasi tu sa vada; iti dai seama de vulnerabilitatea ta, incerci sa schimbi "scorul" dar e prea tarziu...El te stie.

Trece azi, vine maine, poimane....El vine din nou zambind, vorbiti, dar surpriza! Tu ii vorbesti de pe aceeasi pozitie...ai ascuns copilul din tine bine de tot, iar El........El nu stie ce sa mai creada...vorbele lui isi gasesc acum replica la tine...ramane surprins...vrea mai mult si tu ...acel copil pe care il vazuse pana acum...ii oferi pe masura...doar vorbe aruncate in vant.

Se pricepe sa-ti intoarca lumea pe dos, asa crede el, de fapt asa e, dar ai grija sa o intorci si tu pe a lui...va priviti fiecare cautand la celalalt confirmarea ca exista atractie...tu ai ceva ce El nu intelege...nu stie daca ceea ce spui e la modul serios sau e doar gluma, pentru ca figura ta exprima doar seriozitate cand rostesti fiecare cuvant....ceea ce El iti sopteste ti se pare lipsit de continut asa ca ii raspunzi pe masura, dar fara a-l lasa sa vada ca citesti printre vorbele lui frumos “ambalate”...poate are impresia ca totul e o gluma tocmai pentru ca El nu crede in ceea ce-ti sopteste...

Tu continui sa-l surprinzi...el devine din ce in ce mai contrariat...copilul care se fastacea incepe incet sa devina femeie...sa-l simta, sa-i citeasca acel comportament studiat....tie iti place jocul pentru ca esti in momentul in care te amuzi.

Jocul vostru continua o perioada, dar la final castiga, pentru ca tu il alegi pe El....pentru ca vorbele lui, oricat de goale iti sunau, te gandeai ca poate se vor transforma in realitate.

Mingea e la El in teren acum...dar oricat ai asteptat un semn...se facu deodata tacere; intr-o zi insa il reintalnesti si te blochezi...acelasi zambet nevinovat il afiseaza si de data asta in timp ce se indreapta spre tine....orgoliul tau suferise putin si abordarea ta a fost indiferenta. Intuiai ca nu e ceea ce afisase pana acum...si l-ai lasat in urma.

Jocul incetase...pentru tine. El te cauta cu privirea de fiecare data, dar nu se mai apropie....insa jocul lui inca nu se terminase.

Alta zi, alt episod, alta incercare de-a lui....tu iar ai acceptat reluarea jocului care incet, incet incepea sa nu mai fie amuzant....dar tu inca nu realizai asta.

Intr-o zi, pe neasteptate, primesti un telefon...era El...din nou te-ai blocat...de atunci totul pentru tine se schimba, incepi sa visezi; vezi ca incearca sa te provoace pentru a te aduce acolo unde vrea.. . in apartamentul lui...iti dai seama...El nu stie ca siguranta pe care tu o afisai de fapt este inocenta un copil ...nu-i poti oferi ceea ce el urmareste....nu intelegi cum s-a ajuns aici ..urmeaza alta pauza...ti-ai revenit...oare???

Nu ti-ai revenit si confirmarea vine cand il revezi intamplator si simti cum tremuri toata cand ii intalnesti privirea.....zambetul ala pur si simplu te enerveaza si iti da fiori in acelasi timp...e clar ca te atrage...orgoliul tau e ranit dar...vine si te strange de mana...iti sopteste aceleasi vorbe goale pe care vrei sa le crezi , iti zambeste in felul ala in care iti place....si....El incearca si te intoarce si de data asta; incet, incet il lasi sa te minta…vrei sa crezi…esti pe cale sa te indragostesti. De data asta ai mai mult curaj sa-i vorbesti...stii ca e neserios, dar iti mai acorzi o sansa, vrei sa mai visezi...iti e teama sa nu observe ca tremuri...incerci sa pari sigura pe tine...dar nu stii masura in care reusesti sa-l convingi si pe el de acest lucru.

Si iar astepti ...de data asta suna din nou...dar te lovesti in continuare de aceeasi incercare...el vrea mai mult, dar nu te cunoaste, nu stie ca nu esti construita dupa calapodul femeilor ce se perinda pasager prin viata lui....nu-i poti oferi totul doar pentru ca minte frumos…vrei confirmari, fapte… Conversatia voastra ia sfarsit si odata cu ea revii cu picioarele pe pamant, refuzi sa fii inca una din multele lui.....Orgoliul tau e din nou ranit pentru ca ai lasat garda jos....

Acum e liniste....jocul s-a terminat.

de ce sufera femeile:

Pentru ca barbatii promit putin, insa uita mult. Pentru ca la inceputul unei relatii stiu sa minta cel mai frumos, iar la sfarsitul ei ajung sa spuna adevarul intr-un mod grotesc si absurd. Pentru ca te fac sa crezi ca dincolo de infinit exista viata ta si a lui, iar atunci cand te desparti de ei iti dai seama ca dincolo de viata voastra nu mai exista niciun fel de infinit al tau.
Pentru ca nicio alta persoana in afara uneia din sexul opus nu ar putea sa-ti ia sufletul, sa-l iubeasca, sa creada in el, sa se joace cu el, sa-l topeasca pana cand devine parte integranta din al lui, iar apoi, cand sufletul lui da peste un suflet mai stralucitor si mai vibrant decat al tau, sa creada ca el este sufletul sau pereche. Si sa il cioparteasca sau sa-l mutileze pe al tau..
Pentru ca noi suntem mai puternice decat ne credem si ei mai slabi decat vor sa recunoasca.
Pentru ca insala atunci cand iubesc si parasesc atunci cand nu o mai fac.
Pentru ca atunci cand iubesc, isi impun sa o faca. Sau sa nu o faca...
Pentru ca iubesc la inceput din mila, din admiratie, din duiosie, iar apoi pentru ca vor sa te faca fericita.
Pentru ca nu iubesc niciodata pur si simplu sau pur, dar fara simplu...
Pentru ca te fac sa crezi in povesti dureros de minunate si ireal de neadevarate si in loc de happy end primesti finalul unui film horror.
Pentru ca atunci cand ti-e sete de iubire, iti creeaza impresia ca o bei in vis.
Pentru ca stiu cand flamanzesti dupa o portie zdravana de iubire si iti lasa matele sa ghiortaie de foame.
Pentru ca ei cred ca esti nebuna cand in viata ta nu ai fost atat de lucida.
Pentru ca isi imagineaza ca scopul scuza intr-adevar mijloacele.
Pentru ca indiferenta unuia strica iubirea celorlalti. Pentru ca nu se framanta de dor , nu varsa lacrimi scumpe de neputinta, nu ridica pumnul spre cer (ci doar injura), nu devin vulnerabili atunci cand sunt descumpaniti, nu se framanta inutil pentru ca ar risca sa dea nastere unui aluat moale. Iar ei, ei ... sunt fabricati din plamada invingatorilor...
Pentru ca mint si devin penibili afirmand ca ei nu sufera. Pentru ca iubesc femeile, dar le omoara cu premeditare. Pentru ca nimeni nu are dreptul sa le conteste superioritatea. Nimeni nu are dreptul sa ii contrazica.Pentru ca instinctul de conservare ii predispune la naivitati, copilarii sau ascunzisuri feminine. Pentru ca te nasti sanatos si te trezesti cu arsuri de gradul trei pe corp. Pentru ca sufletul iti ia foc, iar ei sosesc la locul faptei cand cand a mai ramas doar fumul si cenusa.
Pentru ca inteleg mai bine decat femeile ca iubirile sunt trecatoare si cu toate acestea nu le acorda un sfarsit cinstit. Pentru ca nu lasa in urma si vreo parere de rau. Pentru ca privesc numai in fata, fara sa arunce o privire si peste umar Pentru ca reusesc sa cucereasca o alta femeie prin aceleasi replici nerasuflate pe care le-a experimentat cu tine. Pentru ca pot in schimb sa faca sex cu trupul unei alte femei in locul in care a facut dragoste cu sufletul tau.
Pentru ca au inventat cea de-a 11-a porunca prin care femeia trebuie sa fie cea care sa taca si sa inghita , sa se lase calcata in picioare dar sa fie toleranta . Pentru ca traiesc fericiti cu impresia ca ei dau viata iubirii, iar nu ca iubirea le da lor viata. Pentru ca iubesc salbatic crezand ca iubesc tandru. Pentru ca isi studiaza vanatul din timp si il urmaresc intr-un ritm alert si perseverent. Pentru ca muta muntii din loc si seaca lacuri adanci incercand sa te cucereasca, iar atunci cand te-au sedus produc cutremure, ignorand ceea ce au cucerit.
Pentru ca devin dezinteresati de tine tocmai pentru ca au reusit sa te cucereasca.
Pentru ca ajungi sa urasti toti barbatii din cauza unuia singur.
Pentru ca nu putem trai fara ei.
Pentru ca rasfoind cu privirea aceste ganduri personale or sa spuna ca autoarea lor este o nebuna , feminista convinsa..
Pentru ca sunt prea orbi sa vada ca este doar una suferinda.

impiedicandu-ma...

De nimicuri. De lucruri care nu merita efortul meu de gandire si de perceptie. Mi se intampla uneori si poate prea des. Si cel mai acut vad asta la mine atunci cand ma recunosc in ceea ce se intampla la cei din jurul meu. Ma recunosc atat de usor in enervarile fara substanta si fara motiv aparent ale celui care se streseaza mai mult decat cred ca este cazul, ma recunosc in sufletul pe care mi-l dau pentru ca ceva sa iasa bine si mi se pare ca nu conteaza asta pentru nimic, ma recunosc in gandurile triste pe care le nutresc adesea, nevazute si nestiute decat de putini si prea apropiati.
Mi-e greu sa ies in lume asa cum numai eu ma stiu. Mi-e greu sa ma las vazuta de cei care poate nu ar intelege nimic si de cei carora nici macar nu le-ar pasa cine sunt. Nu ma intereseaza aprecierea si parerea oamenilor, nu vreau si nu cersesc complimente si incerc, pe cat pot, sa ma ajut singura, fara sa apelez la cei de langa mine si fara sa ii impovarez. Nu imi iese de fiecare data si, daca mi-ar iesi asta, probabil ca nu as mai fi om. Si uneori ma trezesc plangand in bratele cuiva drag - este tot ceea ce imi doresc sa fac si singurul lucru care ma linisteste, desi poate ca el nu stie de unde sa apuce sa inteleaga ceea ce mi se intampla.
Imi este greu sa ma arat si, in adancul sufletului, voi ramane doar eu cu mine. Cu temerile si frustrarile mele, cu spaimele care nu ma lasa sa dorm noaptea, cu gandurile pe care le visez implinite si care ma fac sa cred ca tot ceea ce avem in jurul nostru merita bucuria de a trai, cu amintirile si tristetile mele, cu bucuriile dragi, neasteptate ca si gandul bun care te "loveste" intr-o seara mohorata.
Am invatat sa ma ascund. De ei. De tine. De mine. Am invatat sa ma ferec in spatele prea multor ziduri si sa inchid usi tuturor celor care vor sau care ajung la un moment dat sa creada ca au dreptul sa ajunga la mine. Imi este greu sa deschid porti stiute doar de mine si sa las pe altcineva sa mearga pe carari pe care le-am batut singura in atatea plimbari din noapte.
M-am reinventat. Pentru ei. Pentru tine. Pentru mine. Am inventat personaje care sa imi joace rolul in viata, sperand ca ceilalti nu ma vor vedea asa cum sunt si ca nu vor calca in picioare farame de ganduri abia adunate la loc. M-am "infiltrat" in mijlocul oamenilor, sperand ca, avandu-ma mereu in fata lor, nu vor cerceta din mine mai mult decat ii las sa observe.
Si uneori, foarte des, imi reuseste. Sa fiu altcineva. Pentru ei. Pentru tine. Pentru mine, nu. Pentru ca in spatele fiecarui personaj, in spatele fiecarei masti pe care o port zilnic, ma ascund tot eu. Ma regasesc la fel, cu tot ceea ce am bun sau rau, cu tot ceea ce cunosc sau nu din mine, cu tot ceea ce vreau sa iti ascund sau sa iti arat. Si tot ceea ce trebuie sa fac este sa invat sa ma accept asa cum sunt si sa merg mai departe. Eu cu mine.
Gandul meu bun din seara asta este pentru tine. Sa invat sa merg alaturi de tine. Sa invat sa nu ma mai impiedic de mine.
Gesturile mici. O mana intinsa. O mangaiere pe obraz. Un telefon atunci cand nu te astepti. Un sandvis impartit in sala de mese, la ora pranzului. Un prieten care se gandeste la tine intr-o zi in care nu crezi ca o face. O invitatie la cico intr-o seara in care nu mai ai chef de nimic.
Desi nu am asteptat nimic din toate astea, le-am primit. Poate nu in aceeasi zi. Poate nu in fiecare zi. Dar astazi ma bucur pentru ceea ce mi s-a daruit pana acum. Si pentru ceea ce am primit azi. Si, desi nu e mult, in ochii multora, pentru mine inseamna enorm. Inseamna comunicare si intelegere, inseamna legatura si ceva mai mult in spate decat banalele schimburi de replici de "socializare".
Inseamna ca cineva se gandeste la tine. Si asta conteaza. Pentru ca atunci cand te simti singur si la pamant, cineva stie sa te ridice si sa te surprinda cu un gest pe care nu l-ai fi banuit. La care nu te-ai fi asteptat atunci. Pentru mine, asta conteaza.