da am gresit!! so what??

Facem, din dragoste, lucruri de care apoi ni se face rusine. Am iubit oameni pe care nu i-am intalnit niciodata, sau oameni care mi-au jurat necredinta de la bun inceput. Am trait cea mai frumoasa poveste de iubire fara ca acela pentru care imi riscam viata sa aiba habar de sperantele mele. M-am indragostit de barbatul care nu erau in stare nici macar de emotii firave, cu atat mai putin de sentimente adanci, stiind prea bine ca, la capatul indarjirilor mele, nu voi gasi altceva decat deznadejde si lacrimi. Insa, asa cum sportivii invata in ani sa-si oblojeasca singuri ranile capatate pe campurile luptei atletice, asa am invatat si eu sa ma salvez din marile disperari. Sa ma vindec de moartea de dupa vietile promise si nemaivenite. Si, precum marii performeri ai oricarui domeniu, m-am intors, calita, in competitiile iubirilor paguboase. Am suferit din iubire si, da, am facut fapte de care imi pare rau. Dar in clipele de sinceritate recunosc ca, totusi, n-as schimba nimic. Ca niciodata nu am fost atat de fericita ca atunci cand, luata pe sus de sperante, mi-am pierdut mintile si am uitat de reguli. Marea mea iubire, marile mele ticneli, m-au lasat cu rani care ma dor si acum, cateodata… Dar si cu amintirile unor miracole care-mi tin de lumina cand inima mea intra din nou in eclipsa. Nebuniile dragostei mi-au adus moarte si mi-au adus viata. Suferintele din trecut m-au condamnat sa caut fericirea zilelor care n-au venit inca....dar pe care abia le astept sa apara...si nu inteleg de ce sunt condamnata,judecata pentru greselile mele...wtf!? voi chiar nu gresiti niciodata??